Chiar daca nu sunt prima comunitate germana in zona Satmarului, svabii satmareni au ajuns aici in 1712, in urma solicitarii contelui Alexander Karolyi, ce dorea repopularea unor teritorii devastate de "razboaiele curutilor" de la inceputul secolului al XVIII-lea.

Svabii satmareni traiau in circa 40 de asezari, pur germane sau mixte romanesti-unguresti-germane. Dar lor avea sa le fie harazita o soarta amara: stabilirea pe domeniile nobiliare le-a impus conditii de iobagie greu de indurat, iar eforturile de maghiarizare din secolele XIX si XX - fata de care erau expusi intens, fiind catolici si constituind o comunitate putin consolidata etnic – au avut efecte puternice.

In secolul al XIII-lea, in Maramures au venit germani din Zips (sasii sipseri). Printre ei erau nu numai tarani, ci si numerosi meseriasi si mineri, care si-au adus o contributie esentiala la dezvoltarea acestui tinut. In secolul al XVIII-lea la comunitatea lor s-au adaugat colonisti germani din Europa centrala si de vest si impreuna si-au putut mentine specificul etnic pina astazi, in ciuda diferitelor dificultati.