Un grup germanic cu specific propriu lingvistic si cultural, svabii banateni au venit mult mai tirziu in tinuturile vestice ale actualei Romanii. Stabilirea svabilor in Transilvania nu a fost rezultatul unei miscari populare spontane, ci rezultatul unei decizii a statului austriac. Razboiul purtat cu succes de Austria impotriva Turciei (1716-1718), victoria printului Eugen la Petrovara ca si cucerirea Timisoarei la 13 octombrie 1716 i-au obligat pe turci sa paraseasca Banatul. Alipirea Banatului la Austria s-a realizat in urma tratativelor de pace de la Karlowitz. Sub numele de "Banatul timisorean", a aparut un nou teritoriu administrativ austriac condus direct de autoritatile centrale vieneze. Ca domeniu al Coroanei, era subordonat unui guvernator, devenind un spatiu de colonizare, pentru ca astfel statul austriac sa obtina venituri mai mari din impozite.

Majoritatea celor nou stabiliti in Banat veneau din vestul si sud-vestul Imperiului german. Colonizarea Banatului s-a realizat in trei etape, incepand pe la 1718 si incheindu-se sapte decenii mai tarziu. Colonizarea era o actiune condusa de stat, dar nu s-a desfasurat fara greutati deoarece noii colonisti erau la origine tarani, iar Viena era mai interesata in minerit, deoarece vroia sa atace suprematia industriala a Angliei, Frantei si Olandei. De asemenea, multi principi germani s-au opus emigrarii unei forte de munca bine pregatita. Dar procesul de colonizare s-a dovedit finalmente un succes: in decursul unui secol, partile de vest ale actualei Romanii nu numai ca au recuperat raminerea in urma fata de Transilvania ci, in anumite domenii (minerit, transporturi, industrie), au devansat teritoriile locuite de sasi.

Numele de svabi provine de la regiunea germana Suabia, de unde erau originari o parte (nu majoritara insa) a colonistilor Banatului. Erau cu totii in majoritate catolici, criteriu principal al acceptarii lor de catre Casa imperiala habsburgica. Odata ajunsi sub administratie ungureasca, noii colonisti germani au fost mai receptivi decit sasii sau romanii fata de politicile maghiarilor. Cum insa nu erau separati bisericeste de unguri, la ei incercarile de maghiarizare au avut mai mult succes. Dupa 1918 si-au declarat doar ezitant aderararea la statul roman deoarece dorinta lor ar fi fost sa ramana in acelasi stat cu svabii de pe Dunare.