Rromii vor rămâne pentru mai multe secole în stare de sclavie, fie ca robi ai domnitorilor ţărilor române (ţiganii domniei), fie ai clerului sau ai boierilor. În cele două principate dunărene şi mai ales în Transilvania se vor lua de-a lungul anilor mai multe măsuri de secularizare şi civilizare a rromilor, dar acest lucru nu a putut fi realizat niciodată pe deplin.

Abia în primele decenii ale secolului al XIX-lea, sub influenţa ideilor iluministe europene, rromii sunt eliberaţi din robie. În 1837, divanul Ţării Româneşti decide dezrobirea ţiganilor care aparţineau statului, colonizându-i în satele boiereşti. Rromii primesc pământuri arabile şi sunt trataţi de acum înainte ca ţărani liberi. ªi în Moldova, în 1844, Adunarea Obştească adoptă un proiect de abolire a robiei pentru ţiganii clerului şi pentru cei care practică meserii în oraşe.
Eliberarea tuturor ţiganilor, inclusiv a celor aflaţi în proprietatea boierilor, este decisă în Moldova
în 1855, iar în Ţara Românească un an mai târziu.

Timp de aproape un secol, rromii continuă să trăiască în general marginal în cadrul societăţii româneşti. Abia în perioada interbelică are loc o coagulare a conştiinţei identitare a acestei etnii. În aprilie 1933, Calinic I. Popp Serboianu pune bazele unei prime organizaţii, „Asociaţia Generală a Ţiganilor din România”, care îşi propunea atât culturalizarea şi educarea rromilor (prin înfiinţarea de grădiniţe, acces la educaţie, pregătire profesională, conservarea tradiţiilor etc), cât şi integrarea lor socială (acordarea de asistenţă medicală şi juridică gratuită, sedentarizarea nomazilor prin împroprietărirea cu pământ etc).

La scurt timp însă, între liderii Asociaţiei apar divergenţe, astfel încât unul dintre aceştia, A. Lăzărescu-Lăzurică, înfiinţează în septembrie acelaşi an „Uniunea Generală a Romilor din România”, cu obiective şi deziderate identice. Lăzărescu-Lăzurică se dovedeşte însă mult mai activ, reuşind ca la primul congres al ţiganilor din România, din 8 octombrie 1933, să fie ales „voievod” al acestora. Preşedinte de onoare al Uniunii este Grigoraş Dinicu, cunoscut muzician şi descendent al unei vechi familii de lăutari. Nu în cele din urmă, Lăzărescu-Lăzurică impune pentru prima dată în conştiinţa contemporanilor utilizarea noţiunii de rrom, în locul celei de ţigan.