Studiile romanesti despre rromi lipsesc cu desavirsire pina la 1837, cind Universitatea din Berlin ii solicita lui Mihail Kogalniceanu o lucrare in domeniu, care avea sa aiba o stralucita cariera interna desi, in fapt, era doar o compilatie din autori straini. Uneori, lapidar, sursele confirma absenta preocuparii elitei romanesti fata de destinul robilor. "De unde si cind a venit acest neam in Moldova? Nu stiu nici ei insisi si nici nu se gaseste nimic despre dinsii in cronicile noastre (...). Tiganii sint imprastiati ici si colo in toata Moldova si nu afli boier care sa nu aiba in stapinirea sa citeva salase de-ale lor", spune Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei".

Asiduu cercetati in Europa, incepind cu George Borow (1521), despre rromii din Romania exista totusi numeroase surse documentare, dar in consemnari ale calatorilor straini. In schimb, ei sint atestati, sub aspect juridic si social, doar ca robi domnesti, manastiresti sau boieresti, inca din primele documente ale cancelariilor Tarile Romane (3 octombrie 1385). Timp de citeva secole, rromii vor suporta un tratament similar cu institutia sclaviei din Imperiul Bizantin. Istoricul C. Giurescu arata, in studiul sau "Despre rumani", ca intre robie si rumanie sau vecinatate era o mare deosebire: "Ele nu numai ca nu s-au confundat niciodata, dar nici macar nu s-au atins. Erau doua stari cu totul deosebite. Fata de rob, rumanul sau vecinul era socotit ca om liber". Casatoriile mixte erau interzise - "Intre oameni liberi si robi nu se incheie casatorie" (Codul Calimach, Cap.II) -, desi documentele de epoca semnaleaza si astfel de cazuri.

Organizati in salase conduse de juzi tiganesti (jiudeci, cnezi, vatamani), grupati pe tinuturi, coordonati de "bulucbasi", subordonati hatmanului sau vornicului de tigani, dupa legile tarii - "Tiganul este o persoana ce atarna de altul cu averea si familia sa" - Regulamentul Organic, cap. II -, rromii erau considerati in sfera bunurilor nemiscatoare, schimbati, vinduti ori daruiti, servind si ca unitate de schimb. Se putea vinde chiar o "jumatate" de rob, adica jumatate din numarul copiilor care i s-ar fi cuvenit unuia dintre soti.

Vinzarea de robi ajunsese sa se faca pe o scara atit de intinsa incit, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, robii erau ingrasati, deoarece, fiind vinduti cu cintarul, valoarea lor depindea de greutatea pe care o aveau. Ocaua de carne de rob se vindea cu doi galbeni, roaba (femeia) era platita mai putin cu o treime decit barbatul, iar copiii nevirstnici pe cate jumatate de pret. Chiar si sugarii se vindeau cu cintarul. Cei mai putin pretuiti erau "tiganii batrini si sterpi". Presiunea abolitionismului occidental si colapsul precipitat al sistemului feudal aveau sa determine si in Romania moderna abolirea "sclaviei tiganilor": In Moldova, la 1844 - robii domnesti si manastiresti; la 1855 - robii boieresti; in Muntenia, la 1847 - robii domnesti si minastiresti, la 1856 - robii boieresti.