În contextul mai general al aderării României la Uniunea Europeană,. în aprilie 2001, guvernul adoptă o Strategie de îmbunătăţire a situaţiei romilor, un document stufos şi elaborat, ce stabileşte un set de obiective şi o serie de măsuri al căror scop final este creşterea nivelului de trai, educarea sporită şi diminuarea stereotipurilor despre minoritatea rroma.

Acest lucru este însoţit de promovarea unor politici afirmative (de promovare a unor etnici rromi în funcţii ale administraţiei locale, crearea de locuri speciale la admiterea la liceu sau la facultate, organizarea de cursuri de pregătire pentru predarea limbii şi culturii rromani etc). Totodată, sunt înfiinţate numeroase organizaţii politice şi culturale ale rromilor. La ora actuală există peste 200 de astfel de organizaţii non-guvernamentale care încearcă să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei economice şi educaţionale a membrilor acestei minorităţi.

Pe de altă parte, începând din anul 1992, etnicii rromi au reuşit să-şi desemneze un reprezentant politic în Parlament, în ultimele legislaturi (inclusiv cea actuală) deputat fiind ales Nicolae Păun din partea Partidei Romilor.

Succint problematica minorităţii rroma poate fi împărţită în patru categorii principale: situaţia economică precară; procentaj ridicat de analfabetism ca ;şi lipsa unei consistente categorii de intelectuali; intoleranţa şi atitudinea discriminatorie a multor ne-rromi; divizarea comunităţilor de rromi, între care există o situaţie conflictuală datorată lipsei de omogenizare şi a conştiinţei apartenenţei la aceeaşi comunitate etnică.

Nu în cele din urmă, o altă chestiune delicate este legată de numărul exact al etnicilor rromi din România. Dacă recensământul din 1992 identifica peste 409 mii de personae de etnie rroma, numărul acestora a crescut oficial zece ani mai târziu până la 535.250. Totuşi, reprezentanţi ai rromilor consideră că numărul real al acestora depăşeşte 1,5-2 milioane de persoane.