Steagul maghiar este format din trei dungi orizontale de dimensiuni egale, culorile de sus in jos fiind rosu, alb si verde, fara vreo stema. Primul steag asemanator cu cel de azi a fost folosit in secolul al IX-lea. Culoarea rosie a fost culoarea familiei voievodale (si ulterior regale) arpad iar dungile orizontale alternante au fost des folosite pe steaguri, scuturi si alte obiecte. in forma actuala, steagul apare in perioada domniei lui Matei de Habsburg. Pe parcursul revolutiei burgheze din anii 1848-49 benzile au fost folosite si verticale dupa modelul steagului francez. Pana la preluarea puterii de catre comunisti (1947), steagul maghiar a continut si o stema traditionala, ale carei elemente se regasesc pe obiectele casei regale arpadine (inele, armuri, scuturi). Stema cu crucea dubla (episcopala) si stema cu dungile orizontale alb-rosii apar alternativ ca simbolul casei regale maghiare, respectiv a Ungariei.

In forma actuala, dar fara coroana, stema apare in secolul al XVIII-lea si contine cele doua simboluri traditionale: crucea dubla si dungile alb-rosii. Dupa infiintarea monarhiei austro-ungare s-a folosit si asa-zisa "stema mare", care continea stema traditionala inconjurata de stemele provinciilor apartinatoare regatului ungar (Croatia, Transilvania, Slavonia, Triest etc.).

Principalele sarbatori ale etnicilor maghiari din Romania sunt aceleasi ca ale tuturor maghiarilor de pretutindeni si sunt comemorate pe 15 martie (este marcata Revolutia din 1848-49), pe 20 august (Ziua Sfantului ?Ştefan) sau 6 octombrie (comemorarea martirilor revolutiei din 1848-49 de la Arad) Nu putine dintre personalitatile de vaza ale culturii maghiare si universale au fost de origine transilvaneana. Merita astfel amintiti Gaspar Heltai (1510-1574), de origine saseasca, tipograf care a editat o serie de lucraari in limba maghiara; Ferenc David (1510-1579), unul dintre ganditorii cei mai originali ai reformei maghiare, intemeietorul bisericii unitariene; Peter Pazmany (1570-1637), arhiepiscop de Esztergom, cardinal, personalitate marcanta a contrareformei din Ungaria, unul din intemeietorii limbii literare maghiare.

Dintre cei care au studiat la universitatile din strainatate pot fi amintiti Albert Szenczi Molnar (1574-1639), preot reformat, autor de psalmi, scriitor bisericesc, traducator; Janos Apaczai Csere (1625-1659), profesor, unul din pionerii cei mai de seama ai culturii, pedagogiei si stiintei maghiare; Ferenc Papai Pariz (1649-1716), medic, savant, autor de dictionare; Miklos Totfalusi Kis (1650-l702), tipograf si scriitor renumit, cel care a elaborat ortografia maghiara moderna; Samuel Gyarmathy (1751-1830), medic, lingvist, primul reprezentant maghiar al lingvisticii comparate; Janos Kotsi Patko (1763-1842), cel care a organizat la Cluj prima trupa teatrala maghiarp din Transilvania; Sandor Korosi Csoma (1784-1842), din Treiscaune, lingvist, intemeietorul filologiei tibetane; Miklos Josika (1794-1865), unul din reprezentantii de seama ai romanului maghiar din Transilvania; Samuel Brassai (1799-1897), profesor de colegiu, apoi profesor universitar; Janos Bolyai (1802-1860), unul dintre cei mai originali matematicieni din toate timpurile, cel care a pus bazele geometriei ne-euclidiene; Zsigmond Kemeny (1814-1875), romancier, politician; Endre Ady (1877-1919), unul din cei mai mari poeti maghiari; Bela Bartok (1881-1945), pianist si muzicolog, compozitor de renume mondial etc.