Marea majoritate a maghiarilor a adoptat pentru inceput o pozitie de "rezistenta pasiva" fata de actul unirii de la 1 decembrie 1918, sperind ca la Conferinta de Pace de la Paris, ulterioara terminarii primului razboi mondial, nu se va confirma unirea Ardealului cu Romania.

Dupa semnarea Tratatului de la Trianon, reprezentantii minoritatii maghiare au abandonat pozitia initiala de asteptare si au inceput sa se organizeze pentru a-si apara propriile interese. in acest scop s-a infiintat in 1921 Uniunea Maghiara, iar in 1922 Partidul Popular Maghiar, care in acelasi an a fuzionat cu Partidul National Maghiar formindu-se astfel Partidul Maghiar din Romania. Organul central de presa al partidului era "Keleti Ujsag". Conducerea partidului era asigurata de vechea aristrocratie maghiara, iar finantarea acestuia era asigurata de institutii bancare solide, de biserica, de numeroase asociatii culturale, precum si de o retea puternica de cooperative.

Partidul Maghiar se considera aparatorul intereselor intregii minoritati maghiare din Romania, desi existau si etnici maghiari care aveau orientari politice diferite, alegind fie Partidul Comunist din Romania, fie Federatia Partidelor Socialiste. Partidul Maghiar, ca si alte organizatii politice din Romania, a cunoscut numeroase framintari interne.

In vara anului 1927 un grup de carturari in frunte cu Kecskemethy Istvan, profesor la Institutul Teologic Protestant, si scriitorul Kos Karoly au adresat un apel Catre poporul maghiar din Ardeal in care afirmau ca au fost in mod constant calomniati de politicienii maghiari care nu mai reprezinta interesele minoritatii maghiare si, in consecinta, anuntau formarea Partidului Popular Maghiar. Acest nou partid n-a avut insa prea multi sorti de izbinda, liderii Partidului Maghiar reusind sa anihileze tendinta de divizare a maghiarimii din Romania.

Intre anii 1918- 1921 a avut loc in Romania o ampla reforma agrara, in urma careia au fost improprietariti si 206.265 de cetateni romani apartinind minoritatilor nationale, dintre acestia 46.069 fiind maghiari. Cu prilejul aplicarii acestei reforme, s-a creat o alta problema, cea a "optantilor", adica cei aproximativ 260 de mari proprietari din Transilvania care au optat pentru cetatenia maghiara si care, conform legii agrare din Romania, au fost expropriati. Acestia au acuzat statul roman ca i-a expropriat doar pentru ca erau maghiari si au cerut sa fie exceptati de la aplicarea legii. Partidul Maghiar, sustinut de guvernul de la Budapesta, a desfasurat o ampla campanie in strainatate in problema optantilor, sustinind ca guvernul roman nu respecta prevederile Tratatului minoritatilor si pe cele ale Tratatului de la Trianon. Aceasta chestiune a ajuns si la Societatea Natiunilor si la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. De fapt, sub pretextul acestei probleme a optantilor, Partidul Maghiar si guvernul de la Budapesta incercau sa acrediteze pe plan international ideea ca exista o "problema a Transilvaniei", ramasa nerezolvata de Tratatul de la Trianon. Timp de sapte ani, Romania a fost confruntata cu aceasta problema a optantilor maghiari, a caror cauza a fost aparata de guvernul Ungariei.

Odata cu realizarea Unirii de la 1918, limba romana devenea limba oficiala a noului stat creat. Daca insusirea limbii romane de catre celelate minoritati nu a constituit o problema, a existat totusi o rezistenta din partea unor functionari de etnie maghiara care au refuzat sa-si insuseasca si sa foloseasca limba romana. Daca inainte de 1918 in Transilvania nu exista nici o scoala cu limba de predare romana intretinuta de statul ungar, dupa aceasta data statul roman si-a asumat sarcina de a sustine financiar toate scolile de stat cu predare in limbile minoritatilor nationale.

In 1920, Universitatea maghiara din Cluj a devenit universitate romaneasca, continuand sa fie frecventata de un numar mare de studenti apartinind minoritatilor nationale. Unele dintre nemultumiri era legata de "romanizarea" Universitatii maghiare din Cluj, dar si de incetarea activitatii unor scoli de stat in limba maghiara, ca si la lipsa de sprijin material din partea statului. in ciuda acestor divergente, viata culturala si sociala a maghiarilor din Romania decurgea relativ normal. Spre exemplu, in 1922 existau 144 de publicatii in limba maghiara (numarul lor va fi de 192 in 1929) si circa zece teatre. Numarul scolilor primare depasea 560. Tot in acea perioada au primit autorizatie de functionare si 10 teatre maghiare.

Al doilea razboi mondial avea sa tulbure intreaga Europa. in 1940, in urma Dictatului de la Viena, Transilvania de nord era cedata Ungariei. Pe acest teritoriu, conform recensamantului din anul 1941, traiau circa 2,5 milioane de oameni, dintre care 52,1 la suta erau maghiari si 41,5 la suta romani. in schimb, pe portiunea din Transilvania care a mai ramas Romaniei se aflau circa o jumatate de milion de etnici maghiari.

Odata cu incheierea razboiului si dupa semnarea Tratatului de pace de la Paris, la 10 februarie 1947, intregul Ardeal de nord este retrocedat Romaniei. in 1951, in urma unei noi impartiri teritoriale (confirmata prin Constitutia din 27 septembrie 1952) dar si la presiunea sovieticilor, Romania accepta sa creeze Regiunea Autonoma Maghiara in zonele locuite majoritar de catre secui. Capitala regiunii, care va functiona timp de opt ani, va fi la Targu-Mures.