In Dobrogea, langa Muntii Macinului, traieste de peste 100 de ani o comunitate de italieni. Cioplitori in piatra din tata-n fiu, ei isi pastreaza limba italiana si credinta catolica, spaghetele, cantonetele si dansurile in sapte pasi. Din pacate tinerii pleaca si comunitatea imbatraneste de la an la an, fara prea multa speranta de inflorire.

Satul lor se numeste Greci si ei sunt singurii tarani italieni din Romania. Sunt vinari si gradinari priceputi, dar cel mai bine stiu sa sparga piatra. La Greci mai sunt 70 de familii. In ziua de duminica, de Santa Lucia sau la marile sarbatori religioase (Babbo Natale), italienii din Greci, se intalnesc la Salon (Cabanone), venind fiecare cu gustarile de acasa. Glumesc, interpreteaza cantonete ("Il mazzoin dei fiori", "Arrivata la bella biondina", "Il canto del paisan") si deapana amintiri de altadata, danseaza dansuri populare ("Sette passi") sau se iau cu felurite jocuri distractive: quintillio, bocce sau toni (popice). Traind unii cu altii de peste 100 de ani, romanii si italienii de aici au imprumutat obiceiuri sau retete de mancare: sarmalele si prajiturile de casa, ordinea si disciplina muncii, curatenia casei, gradina si umbrarul. Totusi, italienii pastreaza putine traditii populare.

Pentru diverse boli folosesc mai mereu salvia si uleiul de ricin. Preparatele din porc se pregatesc ca in regiunea italieneasca Rovigo: salam uscat si prosciutto - spata porcului uscata in pod, dupa o tehnica speciala. Acum nu exista in comuna Greci casatorie mixta in care sotul sau sotia romanca sa nu-si fi schimbat religia si sa nu fi invatat bine limba italiana.