Grecii sunt un popor demn, ambitios, credincios. Oamenii reusesc sa treaca peste diferentele dintre ei cand e vorba de o cauza comuna. Ii ajuta Biserica, numarul lor mare (peste 7 milioane traiesc in afara granitelor nationale), mandria si educatia. In fine, spiritul lor negustoresc, intreprinzator, si faptul ca au fost si au ramas, cel putin partial, "stapanii marii" - ceea ce le accentueaza tendinta naturala spre libertate si fratie - contribuie semnificativ la conturarea unei tipologii grecesti a unitatii.

Una dintre vechile comunitati de greci din Romania se afla in satul Izvoarele, de langa Tulcea, stabilita in urma cu doua sute de ani. Oamenii de aici si-au pastrat frumusetea obiceiurilor aduse din Grecia, dar au si imprumutat din traditiile romanilor si ale vecinilor bulgari. Au nume romanesti, vorbesc greceste, iar costumele populare seamana mult cu cele din Bulgaria. De la bulgari ei au adoptat obiceiul numit “udatul mirelui” (baietii abia casatoriti sunt bagati cu capul la uluc) sau “ziua babei” - zi in care femeile fac ce poftesc si petrec pana dimineata, fara barbati. Au mai ramas putine obiceiuri grecesti, printre care Dragomanul cand, de Sfantul Ion, flacaii intra cu calul frumos impodobit chiar in casa fetei iubite, oferindu-i vorbe dulci si colaci impletiti ca semn al dragostei. Un alt obicei grecesc este de cel Florii, la Lazarel, cand fetele de pana la 16 ani canta si primesc oua, bani, faina, si la final rostogolesc sita, pentru ca vara sa fie bogata. De Horhumbal baietii se intrec in a face focuri mari pe dealuri, iar la Elefterio, femeile torc si stau la povesti in jurul unei gropi plina de jar.