Germanii au ajuns si in nord-estul Bucovinei, incepand din secolul al XVIII-lea. Indeosebi tarani si mestesugari, dar si mineri, acestia veneau tot din Zips, din zona Rin-Main si din Baden-Wurttemberg. In urma unuia din numeroasele razboaie austriaco-turcesti din sec. al XVIII-lea, Imperiul Otoman a trebuit sa cedeze Bucovina Austriei (1775). “Impopulatiunea” intreprinsa de Austria s-a realizat asemanator ca in Banat: militarilor si functionarilor administrativi le-au urmat multi germani, dar si polonezi, maghiari sau armeni. Vietuirea lor in Bucovina (un soi de Elvetie a secolului al XIX-lea) a fost una rodnica. Multilingvismul era curent in aceasta regiune, iar germana, ca limba de stat, era cunoscuta de toate persoanele cu un status social peste medie.

La Universitatea germana din Cernauti nu numai studentii, ci si profesorii proveneau din cele mai diferite tari – un model care, din pacate, s-a pierdut dupa 1918. Dupa alipirea la Romania, Bucovina si Universitatea din Cernauti au fost tot mai mult romanizate, dar lovitura decisiva pentru germanii de acolo a venit in 1940, o data cu cedarea Bucovinei de nord catre Uniunea Sovietica.

Germanii din Basarabia au fost colonizati de Rusia care, dupa Pacea de la Bucuresti din 1812, preluase Basarabia de la turci. In anul 1919, in Basarabia traiau circa 80 000 de germani din cele 2,3 milioane de personae care formau intreaga populatie a regiunii. Dupa anexarea Basarabiei de catre Uniunea Sovietica, majoritatea germanilor a fost trimisa “acasa”, in Reich-ul german.