Dupa unirea de la 1918, minoritatea germana a devenit a doua ca pondere pe teritoriul Romaniei, dupa cea maghiara. Conform statisticilor din 1919, procentul populatiei de origine germana din Romania se ridica la 4,1%, iar in structura etnica a Transivaniei ocupa aceeasi pozitie cu un procent de 9,87%.
Germanii din Romania incearca sa se organizeze la nivel national pentru a putea astfel sa-si sustina mai bine drepturile si cultura specifice. In 1921 i-a fiinta Uniunea Germanilor din Romania in care erau cuprinse diferite organizatii cu caracter cultural, religios si economic si care isi propunea sa rezolve problemele economice, sociale, politice, culturale si religioase ale acestei minoritati.

Exponentul politic al Uniunii era Partidul German. Acesta a editat organe de presa proprii, dintre care cele mai importante au fost “Kronst?ter Zeitung” si “Siebenb?rgisch Deutsches Tageblatt”. Din punct de vedere politic, Partidul German a adoptat tactica colaborarii cu autoritatile, apreciind ca astfel obtinea mai usor satisfacerea unor revendicari, acestea vizind in special domeniul invatamintului si pe cel al bisericii. Liderii Partidului German au facut permanent cartel electoral cu partidul de la putere si care cistiga de fiecare data alegerile. Partidul German a avut unele disensiuni cu Partidul Maghiar din cauza bisericii catolice care incerca sa-si faca prozeliti in rindul populatiei germane. Si in cadrul Partidului German au avut loc unele controverse politice, cea mai importanta fiind ascensiunea gruparii radicale in frunte cu Fritz Fabricius care imbratisa ideile nationaliste promovate de Adolf Hitler.

Din cele 256 de publicatii ale minoritatilor nationale care erau editate in 1922, 71 apartineau minoritatii germane, iar in 1929 in Transilvania se editau 67 de periodice in limba germana. In perioada interbelica, deputatii germani din Parlamentul roman au vorbit in numele tuturor germanilor din Romania (circa 750.000 in anul 1938), dar intre grupurile populatiei germane nu a existat o unitate de gindire. Tot in perioada interbelica, tensiunile aparute in relatia cu noua formatiune statala, i-a facut pe germanii din Romania vulnerabili la ideile nationalist-socialiste. Interventia Germaniei hitleriste in problemele minoritatii germane – stramutarea germanilor din Bucovina, Basarabia si Dobrogea, instalarea unei conduceri nationalist-socialiste in fruntea grupului etnic, inrolarea a 60 de mii de germani in "Waffen-SS" – au dus, dupa razboi, la deportarea a 70 de mii de germani din Romania, barbati si femei, in URSS si, pentru cei ramasi in tara, la deposedarea de proprietatile private si comunitare precum si la suspendarea temporara a drepturilor cetatenesti.