Evreimea din Romania, fiind constituita din comunitatii relativ distincte – cele din Moldova, ca si cele din Basarabia, cu alura mai evident rasariteana ; cele din Muntenia, oarecum mai occidentale, iar cele din Ardeal si Bucovina, de factura central-europeana (granitele dintre ele nefiind, desigur, rigide) , se poate vorbi de caracteristici diferentiale originare privind : limba vorbita, modul de viata, standingul, traditia, nivelul aculturatiei, gradul de integrare s.a., toate reflectate in ideologii corespunzatoare. Caci insasi secularizarea si modernizarea au cunoscut ritmuri relativ deosebite de la o provincie la alta. Astfel, in Moldova, miscarea zisa haskalista, de modernizare, era mai tarzie decat cea din vestul tarii ; insesi cultura si nivelul cunostiintei iudaice erau mai putin conturate decat la cei din Basarabia, de pilda. In schimb, evreii din Muntenia, mai ales sefarzii, vadeau atat o buna-stare, cat si un nivel ideologico-integrationist superioare askenazilor „coborati” din provincii spre Capitala tarii sau spre alte orase din Muntenia. Toate aceste particularitati erau repercutate si in plan cultural-politic; in Bucovina, s-a dezvoltat, inca de la inceputul secolului, o miscare cultural-idisista, dublata de una politica, concretizata in Partidul Popular-National Evreiesc, in frunte cu Beno Straucher, sustinator al ideii idisiste si al autonomiei nationale extrateritoriale. Spre deosebire de “Bund” si “Poale Zion” din Basarabia, cele de mai sus nu aveau un caracter socialist.

In Basarabia, se afirma si organizatia politico-religioasa numita „Agudat Israel” in frunte cu rabinul I.L. Zirelsohn (1860 – 1940). In Transilvania „Agudat Israel” care avea oarecare influenta era, mai ales in Maramures, net antisionista si antiluministra. Aici, fanatici hasidimi, mai ales conducatorii lor, tzadikimii, erau vestiti pentru opozitia fata de orice forma de emancipare, secularizare si viata publica a obstilor evreiesti. De o trista celebritate, in acest sens, s-a insotit Satmarer-rebe, a carui opozitie fata de integrationism si sionism s-a mentinut pana azi. Evreii din Romania Mare se dovedeau, astfel, diversificati atat din pricina locurilor de bastina, cat si a orientarilor dominante din acele locuri: adepti ai politicii nationaliste evreiesti, in teritoriile noilor provincii, dar si ai politicii evreiesti integrationiste, in Vechiul Regat.

Comunitatile evreiesti din perioada interbelica se imparteau in cele de rit ortodox si cele de rit neolog (in Ardeal). Reformatii (neologii) erau adeptii unor modernizari ritologice. Comunitatea israelita de rit spaniol, constituita de la 1730 ca o institutie de cult, invatamant si caritate, s-a mentinut ca rit pana in zilele noastre. Uniunea Comunitatilor Evreiesti din Vechiul Regat a fost constituita in 1928. Evreii aveau un Sef Rabin la Bucuresti, care, in perioada interbelica, reprezenta Comunitatea evreiasca in Senatul tarii. Comunitatea evreiasca era alcatuita din askenazimi (majoritatii), proveniti din nordul si vestul continentului si sefardimi, proveniti din sud si sud-vest.

In 1930, credinciosii mozaici constituiau 4,3% din populatia tarii. Erau 922 de sinagogi si case de rugaciuni, 731 de rabini. In 1937, ia fiinta Federatia Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania (F.U.C.E), care functioneaza pana in decembrie 1941, cand activitatea ei este interzisa prin Decretul conducatorului statului. Intre 1942 si 1944, unicul for de conducere al evreilor din Romania creat si recunoscut de regimul antonescian a fost Centrala Evreilor din Romania (C.E.R.).

Potrivit statutului de organizare a Cultului Mozaic, aprobat in iunie 1949, activitatea confesionala a minoritatii evreiesti din Romania este condusa de catre F.C.E. (Mozaica) din Romania: ea cuprinde toate comunitatile si obstile din tara.

Istoria de peste 40 de ani a F.C.E (Mozaica) a inceput cu o prima etapa de refacere comunitara dupa Holocaust (1944 – 1948), urmata de o etapa de dominare a comunitatii de catre liderii comunisti (1948 – 1964) si alte cateva etape (de dupa 1964) in care seful rabin dr. Moses Rosen, a detinut conducerea FCER imprimandu-i un fagas original de devenire.

In 1967 dr. Moses Rosen, a obtinut permisiunea Guvernului Roman de a alcatui un program de asistenta sprijinit de organizatia „Joint”. In acelasi timp s-au obtinut unele aprobari pentru revigorarea unor manifestari culturale si iudaice. In 1956 a luat fiinta Revista Cultului Mozaic, in 1978 a fost deschis Muzeul de Istorie a Comunitatilor Evreiesti din Romania si infiintat Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din Romania. Pentru tineret s-au organizat cursul de initiere iudaica Talmud Tora si coruri cu repertorii evreiesti. F.C.E.R a devenit membra a principalelor organizatii religioase evreiesti din intreaga lume, la a caror activitate participa in mod nemijlocit dr. Moses Rosen.

Dupa 1989 (decembrie), cand dictatura comunista a fost abolita, viata comunitar-religioasa a evreilor din Romania a fost simtitor diversificata. In noul context liberal al tarii, pe langa activitatea de asistenta a capatat o pondere deosebita activitatea culturala si de sociabilitate. In 1991 ia fiinta Editura Hasefer care, in deceniul scurs, a editat sute de titluri de carti privind evreii din Romania, iudaistica etc. Incepand cu 1995 periodicul Revista Culturala Mozaica a devenit o productie bilunara, cu un continut deosebit de variat, intitulat ”Realitatea Evreiasca”.

Centrul de Studii pentru Istoria Evreilor si-a amplificat activitatea de cercetare si publicistica. Muzeul de istorie a fost refacut si modernizat, iar pe langa el functioneaza, la Bucuresti, un Muzeu al Holocaustului ; in orasele Iasi, Bacau si Cluj au fost create muzee locale. O casa de cultura asigura la Bucuresti o intensa activitate culturala, luata drept model si in alte centre ale tarii.