Schimbari importante in viata comunitatilor slovace intervin dupa re-emigrarea unei parti a populatiei slovace in Cehoslovacia in perioada 1946-1948 si dupa instaurarea regimului communist. Au plecat in acea perioada circa 20 de mii de slovaci, ceea ce a dus la depopularea considerabila a comunitatilor locale. La acest lucru s-a adaugat si politica autoritatilor comuniste de a desfiinta institutiile nationale slovace existente – protopopiatul evanghelic, societatile culturale si Uniunea Cehoslovaca din Romania. Cadrele didactice din Slovacia ce activasera in scolile slovace parasesc Romania. Insa prin infiintarea la Nadlac, in 1945, a liceului slovac, care pana in 1956 a functionat ca liceu pedagogic, pregatind numerosi dascali si intelectuali slovaci din Romania, sistemul scolilor cu limba de predare slovaca s-a consolidate, existenta lui nemaidepinzand de factori externi. In aceasta perioada, dintre absolventii liceului din Nadlac au aparut primii autori de manuale din limba si literatura slovaca, traducatori de manuale din limba romana, iar cu cadrele didactice au fost sustinute toate scolile slovace din Romania. In anii saizeci ai secolului trecut, din motive economice, inspre zona Aradului si Banatului au inceput sa migreze slovacii din zona Bihorului si Salajului. Tot acum, a inceput sa fie prezent fenomenul de asimilare al slovacilor din localitatile mici, unde au fost desfiintate scolile in limba materna. Pe de alta parte, din motive profesionale, in aceasta perioada creste si numarul slovacilor in orase ca Arad, Timisoara, Resita. La Nadlac, in deceniul al saptelea, apar primele manifestari ale creatiei literare slovace, ca si primii scriitori care in anul 1976 infiinteaza Cenaclul literar “Ivan Krasko” (Societatea Culturala si Stiintifica Ivan Krasko de astazi).