Carasova, cea mai veche dintre localitati, este consemnata ca existenta si in cartografia oficiala din sec. al XIII-lea si al XIV-lea, iar celelalte incepind cu sec. al XVI-lea. Partea nord-estica a localitatii este strajuita de ruinele cetatii Carasovei, cunoscuta in datinele locale ca „cetatea turcului” (Turski grad), fiind ridicata in perioada romana ca punct de observare, consolidata in perioada Regatului ungar si reconstruita in perioada pasalicului de la Timisoara (1552-1717).

In partea vestica a Carasovei se afla vestita Pestera a Socolovatului (Sokolovacka pecka), care a constituit loc de refugiu in vremurile de restriste. Cauza imigrarii acestui val se presupune a fi fost fie pericolul otoman care plana asupra acestei parti a Balcanilor, fie represiunea religioasa deoarece aici secole de-a rindul localnicii au fost pastoriti de calugari din Ordinul Franciscan.

Al doilea val de croati a emigrat in secolele XVI-XVII, in perioada dominatiei otomane in Banat sau la sfirsitul acesteia. Acest val este cunoscut sub denumirea de „Raci” au „Sokti”. Din punct de vedere lingvistic prezinta similitudini cu graiul din zona Slavoniei estice, in jurul localitatii Vincovci. O a doua ipoteza este ca ar proveni din Herteg Bosna si Dalmatia, luandu-se ca punct de reper traditiile folclorice. Acest val s-a asezat in doua zone: in judetul Arad, in jurul localitatilor Radna si Lipova, fiind cunoscuti sub denumirea de croati lipoveni (lipovacki Hrvati ili Sokci), in apropierea orasului Timisoara, in localitatea Recas (Rekas), unde convietuiesc cu romani, maghiari si germani. Croatii lipoveni au lasat numai urme in inscriptiile din cimitirele de la Radna si Lipova, contopindu-se in populatiile cu care au convietuit, prin rarefierea demografica.

Al treilea val cuprinde populatia care s-a asezat la inceputul secolului al XIX-lea in localitatea Checea, apoi o parte si in Cenei, judetul Timis. Originea acestui grup este in partea sud-estica a Croatiei, zona Pokuplje, o parte din acest grup asezindu-se si pe teritoriul Banatului iugoslav si este cunoscut sub denumirea de croati „kaikavieni”, celelalti fiind „stokavieni”. Grupul este descendent al micii nobilimi croate transferata printr-un schimb de bunuri din zona de origine in aceasta parte a Banatului, transfer cauzat de reorganizarea militara a Imperiului Habsburgic, care a inceput din perioada domniei Mariei Terezia (mijlocul secolului al XVIII-lea). Conform cifrelor recensamintului din 1992, minoritatea etnica croata numara 4085 persoane. Zece ani mai tarziu, datele oficiale inregistrau 6786, ceea ce reprezinta o crestere spectaculoasa si destul de greu de explicat. Marea majoritate a etnicilor croati traiesc in judetul Caras-Severin, iar restul in judetul Timis; Carasovenii (karasevici) sunt un alt grup slav din Banat, originea lor etnica fiind disputata de bulgari, sarbi, croati si chiar cehi. Principalele asezari rurale locuite de acestia se afla la poalele Muntilor Semenic: Carasova (Karasevo), Clocotici (Klokotic), Lupac (Lupak), Nermet (Nermid), Rafnic (Ravnik), Vodnic (Vodnik) si Iabalcea (Jabalc). Limba vorbita, obiceiurile si portul indica elemente comune cu popoarele balcanice.