Caderea Bulgariei sub stapinirea otomana, la sfirsitul secolului XIV-lea, a determinat accentuarea eforturilor vecinilor nostri de la sud pentru pastrarea valorilor culturale traditionale.

Una din sarbatorile cele mai cunoscute in comunitatile bulgaresti este Martisorul, asemanator de altfel cu traditia romaneasca. Legenda martisorului este foarte veche, datind din perioada hanului Asparuh, cel care i-a condus pe bulgari pe teritoriul actualei lor tari, in anul 681. Pe cind sora sa Huba si fratele sau Boian se aflau in prizonierat, Asparuh le-a trimis un soim care avea legat un fir de ata alba pentru a-I instiinta ca ii va ajuta sa evadeze. Cei doi au reusit sa fuga, insa in apropiere de malul Dunarii, Boian fiind ucis de urmaritori, Huba a dat drumul soimului care avea legat de picior firul de ata alba inrosit de singele fratelui sau, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui sau. La aflarea vestii, de durere, Asparuh a poruncit ostasilor sa poarte un fir de lina alba si unul de lina rosie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 martie 681.

Martisorul bicolor sau multicolor, incarcat cu valente magice, reprezinta un talisman mai cu seama in civilizatiile arhaice. Culoarea alba a snurului reprezinta femeia, simbolizind viata lunga, iar cea rosie reprezinta barbatul, simbolizind forta fizica. De cele doua fire rasucite intre ele se agata monede, par din coada de cal, margele, usturoi, carcase de melci si altele, realizindu-se o amuleta protectoare ("martenita") impotriva spiritelor rele. Ca si in Moldova si in Bucovina, in unele comunitati bulgaresti exista obiceiul ca fetele sa ofere iubitilor un snur simplu, in cele doua culori. Bulgarii poarta martisoarele intreaga luna martie, fie la reverul hainei, fie prinse la incheietura miinii, existind si particularitati de ordin social: fetele nemaritate in partea stinga a rochiei, fetele batrine la degetul mic al miinii stingi, iar barbatii casatoriti la soseta dreapta. Scoaterea martisoarelor a fost legata de practicile de previziune a vremii, fiind agatate in copacii care urmeaza sa infloreasca. Este marcata astfel tranzitia intre iarna si primavara si credinta fiecaruia ca toate vor fi mai bune in anul ce incepe.

Sarbatoarea cea mai spectaculoasa din calendarul popular bulgaresc este Baba Marta, care, ca si Baba Dochia, personifica primavara. La sfirsitul lui februarie, bulgarii fac curatenie generala in case, deoarece Baba Marta nu viziteaza decit casele ingrijite! Batrinii nu trebuie sa iasa prea devreme din casa, pentru ca batrina doreste sa intilneasca doar fete tinere si femei. In ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind un foc cit se poate de mare. Ei striga: ?Baba Marta, eu te incalzesc pe tine azi, iar tu sa ma incalzesti pe mine maine!? si se aduna in jurul focului, cu diverse strigaturi, iar cind focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie sa arda cit mai mult si cit mai sus ca sa o incalzeasca pe Baba Marta, care personifica si soarele care poate sa arda fetele oamenilor.

Dochia bulgara este o batrina neputincioasa, aceasta avand mereu la ea un bat de fier in care se sprijina. Bulgarii cred ca temperamentul batranei este foarte instabil: atunci cand Marta zimbeste, soarele straluceste pe cer, iar atunci cand este suparata pe cineva, vremea urata isi face simtita prezenta. Se crede ca vei fi sanatos tot anul daca porti "martenita", zicala de baza fiind: "Daca nu porti martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta". De asemenea, bulgarii au un adevarat cult pentru trandafiri, iar generatiile varstnice probabil ca isi amintesc de parfumul bulgaresc de trandafir cu aroma sa dulce.