Din anul 301, Armenia devine primul stat crestin din lume. Supusi viitregiilor istoriei, foarte multi armeni vor lua calea pribegiei, primele colonii armene de pe teritoriul Romaniei fiind cele din Moldova, ce dateaza cel mai probabil inca din secolul XII, cind negustorii armeni foloseau calea de tranzit din Polonia de sud, prin Moldova, spre Marea Neagra. Ca urmare, primii voievozi moldoveni (sec. XIV) i-au invitat sa contribuie la dezvoltarea economica a oraselor lor, acordindu-le in acest scop privilegii de tip medieval. Pina in secolul al XVII-lea, comertul controlat de armeni oferea statului moldovean o importanta sursa de venituri. In localitatile cu numar ridicat de armeni, ei aveau dreptul sa-si aleaga primar propriu, Botosaniul fiind administrat in comun de romani si armeni. Pe frontispiciul Bisericii Armene din Iasi se afla chiar cea mai veche atestare documentara in piatra a tirgului moldav. In pofida traditiilor negustoresti, unii armeni s-au transformat in mosieri, altii au devenit mestesugari si proprietari de manufacturi.
In Muntenia, armenii au aparut in a doua parte a secolului al XIV-lea, stabilindu-se la Bucuresti, Pitesti, Craiova, in capitala infiintandu-se o scoala armeana in anul 1800. In Principate, armenii au obtinut drepturi cetatenesti in 1858, cind Conferinta de la Paris a celor sapte mari puteri garante ale Tarilor Romane a prevazut ca Principatele Unite sa recunoasca egalitatea in drepturi a cetatenilor de diferite confesiuni. Prezenta armenilor in Transilvania este atestata din perioada crestinarii Ungariei (sf. Sec. X – inc. Sec. XI). Intr-un document al regelui maghiar Ludovic al IV-lea este mentionata in 1281 "Terra Armenorum", cit si o manastire armeana in Ardeal. Pentru a nu avea conflicte cu ceilalti comercianti, armenii au fondat orase autonome Gherla (Armenopolis) si Dumbraveni (Elisabethpolis), in contextul extinderii dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei. Dar autoritatile austriece au conditionat acordarea acestor drepturi de trecerea la catolicism si o parte dintre armenii au cedat. Cele doua orase armene au fost declarate orase libere regale in 1711 (Gherla), respectiv in 1733 (Dumbraveni), avand dreptul sa se autoadministreze, sa aiba tribunale si legi proprii, sa intretina in mod neingradit relatii comerciale cu state straine, sa organizeze targuri, fiind supuse principelui Transilvaniei doar din punct de vedere militar si fiscal. Privilegiile erau acordate exclusiv armenilor catolici.
Incercarea de redesteptare nationala din 1850-1870 nu a avut success, ba dimpotriva, in urma disparitiei scolilor armene, a retragerii privilegiilor acordate oraselor armenesti, politicii de deznationalizare dusa de guvernul austriac, ulterior austro-ungar, toate aceseta au dus la maghiarizarea armenilor din Transilvania. S-au pastrat doar unele traditii pe plan religios, liturghia in bisericile catolice armene continua si astazi sa se tina in limba armeana, desi credinciosii nu o mai inteleg. In 1931 a fost reinfiintata Eparhia bisericii armene din Romania, cu sediul la Bucuresti.
In Muntenia, armenii au aparut in a doua parte a secolului al XIV-lea, stabilindu-se la Bucuresti, Pitesti, Craiova, in capitala infiintandu-se o scoala armeana in anul 1800. In Principate, armenii au obtinut drepturi cetatenesti in 1858, cind Conferinta de la Paris a celor sapte mari puteri garante ale Tarilor Romane a prevazut ca Principatele Unite sa recunoasca egalitatea in drepturi a cetatenilor de diferite confesiuni. Prezenta armenilor in Transilvania este atestata din perioada crestinarii Ungariei (sf. Sec. X – inc. Sec. XI). Intr-un document al regelui maghiar Ludovic al IV-lea este mentionata in 1281 "Terra Armenorum", cit si o manastire armeana in Ardeal. Pentru a nu avea conflicte cu ceilalti comercianti, armenii au fondat orase autonome Gherla (Armenopolis) si Dumbraveni (Elisabethpolis), in contextul extinderii dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei. Dar autoritatile austriece au conditionat acordarea acestor drepturi de trecerea la catolicism si o parte dintre armenii au cedat. Cele doua orase armene au fost declarate orase libere regale in 1711 (Gherla), respectiv in 1733 (Dumbraveni), avand dreptul sa se autoadministreze, sa aiba tribunale si legi proprii, sa intretina in mod neingradit relatii comerciale cu state straine, sa organizeze targuri, fiind supuse principelui Transilvaniei doar din punct de vedere militar si fiscal. Privilegiile erau acordate exclusiv armenilor catolici.