Albaneza (shqipe) este o limba indo-europeana cu particularitati proprii de origine illira, cu doua dialecte (tosk si gheg) unificate printr-o unica limba literara in ultimele decenii. Albanezii din sudul acestei tari, vorbesc dialectul tosc, iar cei din nordul tarii, in regiunea Macedoniei iugoslave si a Kosovo, dialectul gheg. In prezent se fac eforturi pentru invatarea limbii literare albaneze actuale.
Drapelul rosu cu vulturul bicefal in centru a fost adoptat de Societatea „Bashkimi” (Unirea), cu inscriptia Societatii deasupra. Drapelul albanez era ridicat cu ocazia sarbatorilor mari romanesti si albaneze inca din primul deceniu al secolului al XX-lea la sediile societatilor culturale albaneze sau la diferite manifestari ale acestora. Imnul albanez este „Cintecul steagului”, text scris de poetul albanez din Romania, Asdreni (Aleks Stavri Drenova) si pus pe notele cintecului “Pe-al nostru steag e scris unire” al compozitorului roman Ciprian Porumbescu. El a fost cintat prima data la Bucuresti in anul 1907, fiind adoptat de catre albanezi in 1912 la proclamarea Independentei de stat ca imn pana in zilele noastre. La 28 Noiembrie - „Ziua steagului” – se sarbatoreste proclamarea Independentei de stat a Albaniei (Ziua nationala).
Ziua de 23 Aprilie - Sf. Gheorghe – este sarbatorita ziua onomastica a lui Gheorghe Costariotul-Skanderbeu, portretul lui calare fiind asemuit icoanei Sfintului Gheorghe. Albanezii mai tin sarbatorile crestine ortodoxe de Paste si Craciun, precum si cele musulmane de Kurbam Bayram si Ramazan Bayram. Acestea sunt prilejuri de vizite reciproce, felicitari, prilejuri de petreceri comune, respectindu-se in egala masura traditiile.
Albanezii din Romania isi cinstesc monumentele si asezamintele: amintim aici bustul lui Victor Eftimiu din fata fostei sale locuinte din Bucuresti ca si biserica ortodoxa Dintr-o zi (Bucuresti), data in folosinta albanezilor ortodocsi intre anii 1912-1947.