Dacă până în 1989 existenţa comunităţii ruşilor lipoveni nu a fost recunoscută oficial de statul comunist, acum, conform datelor oficiale ale recensământului din anul 2002, numărul estimat al lipovenilor din România este de circa 36.400, iar cel al ruşilor de 8.900, ceea ce reprezintă circa 1,7 la sută din populaţia ţării. Marea majoritate a acestora, peste 20 de mii, trăieşte în judeţul Tulcea, dar şi în judeţele Constanţa, Iaşi, Suceava, Brăila sau Bucureşti. La 14 ianuarie 1990 se înfiinţează ca persoană juridică Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România (CRLR), organizaţie care are ca scop păstrarea identităţii entice şi ai cărui reprezentanţi în Parlament vor milita şi pentru drepturile politic ale minorităţii. Ca deputat din partea CRLR este ales în anul 2004 dl Miron Ignat, care a deţinut mandate şi cu o legislatură mai înainte. Ruşii lipoveni acordă o atenţie deosebită învăţămîntului în limba maternă deşi numărul elevilor cuprinşi în sistemul oficial este destul de mic. Astfel, în învăţământul gimnazial sunt cuprinşi doar circa 1800 de copii, la un număr de 24 unităţi de învăţământ şi doar câteva zeci de cadre didactice. Deosebit de activă este comunitatea în domeniul culturii, annual fiind editate volume ce prezintă istoria sau tradiţiile acestei minorităţi. Pe de altă parte, din noiembrie 1990 este editat ziarul bilingv "Zorile", iar din septembrie 1998, la Iaşi, apare revista de cultură lunară, de asemenea bilingvă Kitej-Grad, al cărei redactor-şef este cunoscutul scriitor Nichita Danilov. De asemenea, CRLR organizează anual olimpiade de limba rusă, festivaluri naţionale ale cântecului şi dansului rusesc, seminarii privind credinţa de rit vechi etc. Deşi la nivelul opiniei publice româneşti sunt cunoscuţi îndeobşte prin intermediul sportivilor (Ivan Patzaichin, fraţii boxeri Cuţov etc) ruşii lipoveni au dat totuşi culturii româneşti numeroşi reprezentanţi de seamă, fie ei filologi, profesori, scriitori sau istorici, etnologi, actori. Un subiect aproape necunoscut opiniei publice, deşi este vorba de drama unor oameni nevinovaţi este cel al strămutărilor a numeroşi ruşi lipoveni în vremea celui de-al doilea război mondial. Mulţi dintre lipovenii din zona Sulinei au trebuit să-şi părăsească atunci casele numai pentru că originea lor etnică îi desemna drept un potenţial pericol pentru autorităţile vremii. Acum fostele victime caută dovezi în arhive care să le ateste suferinţa. Grăitoare sunt însă mărturiile supravieţuitorilor. “La începutul celui de-al doilea război mondial, frontal ajunsese şi în zona Deltei Dunării, la graniţa de azi cu Ucraina. La Sulina, ruşii lipoveni nu erau personae pe care autorităţile române, angajate în război alături de Germania, să le poată tolera într-un punct strategic al luptei. Probabil că existau nişte indicaţii ca persoanele de etnie rusă, împotriva cărora se purta războiul, să nu stea într-o zonă de unde se puteau obţine informaţii”, spune unul dintre supravieţuitori, Petre Mocenco. Bărbatul nu poate înţelege însă nici acum în ce a constat vina sa.