Tiganie, rai beteag
Cum se crapa de ziua, mai in fiecare dimineata, Gogu isi ia caruciorul incarcat cu fel de fel de fiare si bucati de metal si trage de el, agale, spre un centru de recuperare a materialelor refolosibile. Aici isi lasa marfa pe care primeste o bruma de bani, ce abia ii ajung pentru hrana zilei, si se intoarce acasa.
Ce face Gogu, pe numele sau real Ion Gogonet, nu este ceva neobisnuit pentru multi oameni din Ferentari.
Situat la marginea de sud a Bucurestiului, Ferentariul e totusi un cartier mare. De fapt, poate fi numit impropriu cartier, pentru ca e mai curand un amestec inegal de mahala si ghetou. Mahala, pentru ca dupa ce lasi in urma blocurile pastel unde se afla zona ingrijita de primarul Marian Vanghelie, ajungi in adevaratul Ferentari: cu case micute si neingrijite, ce parca stau sa cada, dar si cu cladiri mai noi, unele cu turnulete sau lei de ipsos, cu gradini mici de liliac, cu strazi lungi pavate cu piatra de rau, pe marginile carora se scurge o apa murdara, caci nu peste tot e canalizare. Ce surprinde aici prin inedit sunt stalpii de lemn pe care sunt cocotate, ca niste locuinte lacustre, cotete in care fojgaie multime de porumbei. Vinetii, alb imaculat sau pestriti, porumbeii acestia privesc de sus la lumea de pe pamant unde se amesteca femei gatite si parfumate, ce stau la poarta, copii – multi murdari, dar veseli -, ce se joaca prin praf si gunoaie, cu barbati burtosi, in haine ponosite sau – mai rar – in costume largi, cu palarii cu boruri largi. Desigur, nu poate fi ignorat mirosul intens de fum, de la gratare, sau muzica manelelor, ce se aude mai ales la sfarsit de saptamana.
Pe de alta parte, daca pleci din inima Ferentariului – si numesc aici strada Veseliei – si lasi in urma, printre altele, depozite de marfuri, carciumi si buticuri ponosite, un parculet mai curand gri ori cantina saracilor, ajungi pe strada Zabrautului. Zona e deja notorie pentru blocurile sale de garsoniere, oribile si jupuite, cu rufe puse la uscat, ferestre cioabe din care se mai iveste cate un cap de femeie ce striga la copiii ce bat mingea, cu caini ce scormonesc prin mormanele de gunoaie.
Aici, in aceasta lume care aduce cu un ghetou, fetida dar totusi plina de viata, locuieste Ion Gogonet, un rrom la vreo 50 de ani.
In Ferentari traiesc circa 120 de mii de oameni, dintre care 80 la suta sunt de etnie rroma. “Neamurile” de rromi de aici sunt destul de diverse: corbeni, florari, caramidari, gabori, dar foarte putini mai pastreaza trasaturi distincte, fiind sedentarizati.
Garsoniera, confort III, are doar 16 mp, o bucatarie “americana”, o baie de nici 3 mp. Are insa curent electric si apa rece, ceea ce dupa spusele locatarilor e un progres fata de anii din urma, cand nu erau conectati la reteaua electrica.
Aici, in acest spatiu, traieste familia lui Gogonet: femeia lui, Ilie Stela, de 33 de ani, si trei copii, dintre care doi merg deja la scoala primara.
Lipite de un perete al garsonierei, stau - in ordine - o masa unde se mananca sau unde copiii isi fac temele, deasupra ei un acvariu cu doi porcusori de Guineea, iar mai sus patul in care doarme barbatul. Alaturi, intr-un alt pat, se inghesuie, noaptea, femeia si copiii.
Barbatul trebuie sa stea separat pentru ca a fost bolnav de tuberculoza (TB). A avut 72 de gauri in plamani si din cauza vietii dezordonate si sarace pe care o ducea se simtea foarte rau. Refuza insa sa mearga la doctor, din nepasare sau rusine fata de prieteni si cunoscuti.
Abia acum doi ani a fost convins de o mediatoare sanitara sa inceapa un tratament contra TB-ului. in acest moment e complet sanatos, chiar daca a ramas cu unele sechele. Cel putin mai transmite boala. “Acum mananca bine, s-a ingrasat, doar astmul il mai supara. Noroc cu Floarea, sa-i dea Dumnezeu sanatate”, spune Ilie Stela.
Cu totii, la caravana
Floarea Petre e una dintre putinele mediatoare sanitare din zona Ferentariului. Ea s-a tinut de capul lui Gogonet pentru ca acesta sa urmeze tratamentul contra tuberculozei. “Am reusit sa il conving ca trebuie sa se gandeasca in primul rand la el si la copii si sa nu-i mai fie rusine ca e bolnav, nici fata de vecini, nici de prieteni”, spune Floarea. “La inceput veneam la el si il verificam daca si-a luat medicamentele. Un an de zile am facut asta. in cele din urma a inteles ca trebuie sa aiba singur grija de el”.
Gogonet Ion e doar unul dintre beneficiarii unei campanii de prevenire si combatere a tuberculozei, organizata de Ministerul Sanatii si de mai multe organizatii non-guvernamentale, indeosebi americane, si finantata de catre USAID.
Campania a fost motivata de faptul ca Romania are cea mai ridicata rata a tuberculozei din Europa si ca numarul de cazuri de TB s-a dublat in anii ’90 (de la 70 de cazuri/100 de mii de persoane in 1990 la un maxim de 138 cazuri/100 mii persoane in anul 2002).
Conform datelor oficiale, in 2006, incidenta globala pentru tuberculoza (TB) era de 117,8 la suta de mii de locuitori, in scadere usoara fata de 2005 (126,4 la suta de mii de locuitori). Din cele 25.422 de cazuri de TB inregistrate in 2006, doar 391 erau recidive, 21.031 costituind cazuri noi. in ceea ce priveste incidenta globala pe judete, liderele clasamentului erau, anul trecut, Doljul, Ilfovul si Giurgiul. 1060 de copii au fost bolnavi de tuberculoza in 2006, incidenta pentru aceasta grupa fiind in scadere de la 33,4 la suta de mii de locuitori la 31,8. In 2005, indicele mortalitatii a fost de 8,3 la suta de mii de locuitori.
Datele epidemiologice anterioare campaniei relevau ca printre ariile cele mai afectate de tuberculoza erau comunitatile mixte de rromi si romani care traiesc in conditii precare in Bucuresti (Prelungirea Ferentari, Zabrauti, Livezilor, Tunsu Petre), Ilfov si judetul Neamt.
in plus, comunitatile de rromi sunt de circa zece ori mai afectate de tuberculoza decat restul populatiei. Accesul limitat la serviciile de sanatate publica, cunostintele foarte vagi legate de sanatate, nivelul scazut de alfabetizare, locuirea in asezari foarte aglomerate si neiginizate, saracia in general sunt doar cateva din cauzele acestei situatii.
Un studiu realizat de Mercury Research, in luna martie 2004, in ariile mai sus mentionate arata ca numai 60% dintre rromii chestionati auzisera vreodata de tuberculoza si, dintre acestia, doar 34% stiau ca TB-ul este o boala de plamani. Jumatate dintre rromii intervievati nu stiau ca tuberculoza este o boala care se transmite, iar 43% dintre ei nu stiau ca este o afectiune care se vindeca.
Pe langa aceste cifre ingrijoratoare, care indicau o slaba informare a rromilor despre problemele legate de sanatate, doar un sfert dintre cei intervievati au spus ca se intereseaza de astfel de aspecte.
Mai mult, intrebati daca ar merge la medic in cazul in care ar avea simptome ale tuberculozei, tuse sau febra, o mare parte a rromilor a raspuns ca nu ar merge neaparat, invocand motive precum lipsa banilor de transport sau pentru cheltuieli medicale.
Aproape niciunul dintre cei chestionati nu stia ca tratamentul pentru aceasta boala este gratuit.
Plecand de la aceasta realitate, in Ferentari a fost lansat proiectul “Imbunatatirea sanatii rromilor din Romania”, desfasurat intre ianuarie 2004-decembrie 2005. Pentru aceasta au fost pregatiti 18 educatori sanitari, din randul rromilor din zona, care au desfasurat programe de informare despre tuberculoza.
Dincolo de informare, educatorii sanitari au ajutat medicii si asistentele de teren, aducand la control un numar important de suspecti de tuberculoza sau persoane ce au fost diagnosticate cu astm bronsic sau alte afectiuni pulmonare.
Pe de alta parte, educatorii au avut un aport insemnat la aducerea la control a persoanelor cu care bolnavii de TB intrau frecvent in contact, asta deoarece de multe ori, din cauza stigmatizarii bolnavului de TB, multi dintre acestia nu recunosteau boala fata de apropiati, lucru care facea foarte greu de depistat persoanele supuse riscului. Educatorii sanitari au contribuit si la schimbarea atitudinilor despre aceasta boala, asociata de obicei cu rusinea, din cauza parerii raspandite ca este o “o boala a saraciei si mizeriei”.
Floarea Petre povesteste: “Mi-a trebuit ceva vreme pana sa-i conving pe oamenii din Zabrauti sa iasa la caravana, unde urmau sa fie consultati. Nu credeam ca vor veni multi. Dar in ziua respectiva, dis de dimineata, zeci de femei, copii, dar si barbati iesisera deja in fata blocurilor si au mers la doctor”.
Asa au fost identificate numeroase persoane bolnave de TB, printre care si Gogonet Ion.
Floarea spune ca numai ea a identificat cinci cazuri de tuberculoza, printre care si un copil de noua ani. “Oamenii vin si acum la mine cand au probleme de sanatate, inclusiv simptome despre care cred ca pot fi de TB. Eu incerc sa ii linistesc si apoi ii indrum sa ajunga la doctor”.
Taves Bahtalo!
In traducere aproximativa inseamna: “sa fii sanatos, sa ai noroc”. Asa se saluta rromii intre ei. Desigur, sanatatea este o valoare apreciata de toti oamenii, indiferent de originea lor etnica, mai ales intr-o tara precum Romania unde starea sistemului public de ingrijire medicala este precara.
Conform unui studiu realizat in luna aprilie de catre Centrul Roman de Politici Economice (CEROPE), suma alocata in Romania pentru sanatate este de doar 470 dolari / pe an pe locuitor, sensibil sub media mondiala de 650 dolari pe locuitor.
“Romania prezinta un handicap din punctul de vedere al accesului la asistenta medicala, cu inegalitati in profil teritorial, mai ales in mediul rural si/sau social, categorii de persoane aflate in zona de excluziune sociala. O explicatie a acestei situatii consta in finantarea insuficienta a asistentei medicale a populatiei, accentuata in ultimii ani de criza fondului de asigurari sociale de sanatate si de nivelul scazut al alocatiilor bugetare, intre 3-4% din PIB, fata de 8-10% in tarile dezvoltate ale Uniunii Europene”, se spune in studiu.
in acest peisaj sumbru al precaritatii sistemului de sanatate, rromii ocupa un nedorit loc fruntas.
Speranta de viata a rromilor este mult mai redusa decat cea a populatiei majoritare. Cele mai frecvente cauze de deces sunt problemele cardiace, cancerul, diversele accidente, afectiunile neurologice, congestia cerebrala si problemele pulmonare. De asemenea, rromii au un risc mai mare de a contacta afectiuni hepatice si diferite boli transmisibile. Printre copiii rromi, cea mai mare incidenta o au bolile aparatului respirator (14,2%), urmate de cele infectioase si parazitare (1,3%) si cele ale sistemului nervos (1,2%).
(Starea de sanatate a populatiei rroma si accesul la serviciile de sanatate, 2004)
Lucrurile nu stau deloc bine in Ferentarii Bucurestiului. La vreo opt km de centrul Capitalei, pe strada Tunsu Petre in blocuri dezolante de patru etaje – gandite de Ceausescu sa adaposteasca soferii de la ITB – locuiesc acum cateva mii de rromi. E o mizerie de nedescris.
“Maica, nu avem ce sa le facem, asa sunt ei obisnuiti. Nici masinile de strans gunoiul nu prea vin pe aici, da’ problema e ca oamenii e rai. Nu mai e ca pe vremea lu’ alalalt cand oamenii stiau de frica”, spune cu naduf o batranica cu fata smeada ce vinde cornete cu seminte. in timp ce ne vorbeste de problemele cartierului (“bine cel putin ca nu mai sunt asa multi drogati ca noaptea ti-era frica sa mergi pe strada din cauza lor”) matura cu grija cojile de seminte aruncate chiar de clientii ei.
Una din marile probleme ale oamenilor din zona e ca nu au un loc de munca stabil, ceea ce ii impiedica sa beneficieze si de calitatea de asigurat al serviciilor de sanatate. E un cerc vicios din care nu se intrevede o iesire facila.
“Daca nu ai carte de munca sau o adeverinta de la serviciu ca platesti contributia sociala nu poti sa fii inscris la un medic de familie. De aici incep de fapt problemele”, spune Ioana Constantin, o alta mediatoare sanitara din zona Ferentari.
Tanara si energica (“Eu sunt o femeie puternica, dar si altruista, imi place sa dau fara sa primesc!”), Ioana a incercat pe cat posibil sa isi ajute vecinii de cartier. “Am batut pe la toate usile, pe la partide sau ong-uri, cerandu-le sa ma sprijine sa gasesc un loc de munca pentru amaratii astia. Asa am reusit sa-i bagam pe unii pe la matura pe strada, la ADP sector 5, la Urban. in alte parti mai sus nu am reusit, pentru ca nici nu aveam cum, caci nu au ei prea multe clase”. Multi renunta insa si la acest loc de munca, nemultumiti de salariile mici sau de faptul ca trebuie sa dea spaga.
Cu toate acestea, Ioana e mandra ca in urma eforturilor ei sunt acum inscrisi la doctorul de familie circa 300 de rromi, copii si adulti.
Oamenii se plang insa de lipsa in zona a unui dispensar. “Cel mai apropiat e unul care se afla la vreo 15 statii de autobuz de aici. Oamenii ezita sa mearga atat din cauza distantei cat si a faptului ca nu au bani sa-si ia bilete. Ar mai fi unul putin mai apropiat, dar e particular, asa ca e scump. Pana in 1993, pe strada noastra a fost totusi un dispensar, dar l-au desfiintat din cauza conditiilor din zona. Ulterior au facut o sectie de politie spunand ca e mult mai necesara”, spune Ioana Constantin.
Desi a fost pregatita de catre organizatia Romani Criss sa activeze ca un mediator sanitar, Ioana Constantin si-a largit in ultima vreme aria de activitate. Asa ca ajuta oamenii sa isi faca acte de identitate (“asta e inceputul, daca nu ai acte nu poti sa te inscrii la un medic de familie”) sau sa isi reglementeze situatia locativa (“multi nu aveau domiciliu stabil si nu puteau beneficia de venitul minim garantat”). (Marian Chiriac, Daniel Ganga - DIVERS - www.divers.ro)
Partea I-a a unei investigatii ce s-a desfasurat in cadrul Programului Presa si accesul la
sanatate in comunitatile de romi, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu sprijinul Open Society Institute, New York.